07 October 2008

De ce bat clopotele?

Din vremuri imemoriale oamenii au cautat sa obtina nemurirea. print-o mare diversitate de modalitati. Cele mai populare au fost probabil elixirele vietii care evident nu aveau nici un efect. A urmat transformarea in semizei sau alte creaturi ce pot lua un loc alaturi de zei. Foarte interesanta este abordatea conform careia viata de "apoi" iti va asigura o viata vesnica in Rai respectiv in Iad, in functie de purtarea din timpul vietii. Si totusi cat de rau poate fi in Iad daca nu poti sa mori? Si atunci, daca exista viata vesnica dupa moarte care este sensul sa ne chinuim atat de mult (de fapt putin in comparatie cu infinitatea) ca sa ajungem acolo? De ce sa nu ajungem mai repede acolo. Am mai multe variante de raspuns dar le voi enumera/povesti alta data. Revenind la subiect, parerea mea si nu numai este ca vietuitoarele mor ca sa evolueze. Din cate stim noi, nu este posibil ca o mutatie aparuta la un organism complex(asa cum suntem noi, mamiferele si nu numai) sa aiba o schimbare pe care sa o poate replica in toate ADN-urile celulelor. Asa ca cel mai bine se incepe cu inceputul. Adica celula ou. Desigur ca la un numar mare de indivizi dureaza considerabil pana o mutatie se propaga la toata populatia. Asta bineinteles daca luam in considerare ipoteza evolutionista. Care, am inteles ca are destul de multe lipsuri dar totusi explica multe. Scepticilor.

2 comments:

  1. Chiar imi place cum ai inceput sa scrii - clar si curat. Dupa parerea mea:), e bine ca murim intr-un sfarsit pentru ca altfel nu am stii cum sa traim, multe chestii nu ar avea sens si sincer.. am fi si mai putin fericiti. Ce chestii ai mai face azi daca ai stii ca traiesti pururea?! Si apoi premisa mortii ne-a facut sa ,,evolum".. legi, reguli, moralitate, lupta ptr posibilitatea de a alege.. Nu cred ca murin pentru a tinde catre un individ care o sa reziste si mai bine vicisitudinilor. Nu cred ca fiecare dintre noi este doar un item intr-un sir lung de teste dintr-un laborator. Mi se pare ca suntem din ce in ce mai fragili si lasati asa de izbeliste in afara civilizatiei... multi dintre noi nu ar rezista o saptamana.
    Acum, una peste alta... cred ca cei care isi mai doresc nemurirea nu vor de fapt sa traiasca.
    Iar clopotele bat ca sa puna punct, iar povestile de dupa cred ca exista ca sa aline durerea celor care o sa iti duca lipsa..

    ReplyDelete
  2. imi place ca ai abordat si acest subiect, ai dreptate!

    ReplyDelete