Zilele de nastere automatizate

Ziua de nastere este in mod normal pentru cineva cea mai importanta zi din an. Este de asemena si prilejul de a-si reaminti ca mai are cu un an mai putin de trait. Cei care te felicita de ziua ta sunt bine crescuti, s-au gandit la tine, au un anumit interes(vor sa fie invitati la o petrecere) sau pur si simplu se simt bine sa-i face pe ceilalti fericiti. Deoarece sunt multe zile de nastere ale cunoscutilor(fiecare cu ziua lui, nu puteau sa se nimereasca cate 10-20 intr-o zi), este dificil sa iti aduci aminte la momentul oportun de asocierea om-zi. Initial, cei care doreau sa mentina o aparenta isi notau zilele cunoscutilor in calendar, agenda etc. Pentru mediul de businees este chiar un obicei ce "da bine" sa trimiti felicitari la membrii importanti ai firmei cu care faci afaceri. In vremurile moderne, treaba a fost simplificata. De cand a aparut hi5 si alte retele de social networking treaba se face automat, in sensul ca se poate extrage automat ziua de nastere din profilul persoanei respective si tu primesti automat un mail ca sa ti se aduca aminte sa trimiti un mail catre persoana respectiva. Personal, consider acest sistem ca depersonalizeaza fenomenul. Este un automatism. De exemplu, daca tu primesti un mail cu un postcard gata facut, si mai stii ca si este luat dupa un sablon, ce vei crede despre persoana respectiva? Mi se pare mult mai "romantic" sa dai un telefon sa trimiti un sms sau de ce nu mai de moda veche, o scrisoare.

Cartelele de metrou sunt deosebit de rezistene

Deşi nu pare, obişnuitele cartele de metrou cu o rezistenţă
neobişnuită la îndoire şi purtare excesivă în buzunar. Dar desigur,
toate au o limita

Romanul s-a nascut poet... pentru ca nu erau snowboard-uri pe vremea lui Eminescu

Desi sezonul a cam trecut, se poate mentiona totusi o observatie mentionabila: din ce in ce mai multi se orienteaza catre snowboarding in favoarea ski-ului. Daca te gandesti putin, motivul principal devine de-a dreptul evident, si anume, capacitatea (mult) mai buna de a controla o placa decat o pereche de schiuri (+bete). Aceasta usurinta extraordinara isi trage radacinile din calatoriile cu autobuzul, tramvaiul, "firobuzul" sau chiar metroul, cand la o ora obisnuita se intampla sa nu ai de ce sa te tii (cu mana). si atungi singurul sprijin raman (de obicei) picioarele proprii, cu ajutorul carora se incearca contrabalansarea si rezistanta la plombele proaspat refacute din carosabil. mijlocul de transport urmandu-si traseul sinuos, isi obliga calatorii la o adaptare rapida. Cine nu reuseste sa-si mentina echilibrul european este eliminat prin selectie naturala(pus la podea), unde nimeni nu-i intinde o mana de ajutor, eventual poate pentru a-l usura de o parte din bagaje. In final, absolventii cursurilor de echilibru din miloacele de transport in comun isi pot exersa skill-urile pe partie, unde isi vor da seama ca echilibrul pe placa este ceva foarte familiar. Desigur, ca si la condusul masinilor bucurestenii exceleaza, deoarece au avantajul net superior fata de "provincie" de a merge considerabil mai mult cu autobuzul, ceea ce inseamna mai mult timp de practica